STAREA SĂNĂTĂȚII bucureștenilor a fost măsurată prin cumularea datelor care acoperă diferite categorii medicale. Cercetarea Vital Signs București nu se rezumă strict la contorizarea numărului de afecțiuni de care suferă populația Capitalei, ci își propune să ofere o imagine generală a stării de bine a locuitorilor.

Ne bazăm pe definițiile moderne ale „sănătății” care nu vorbesc strict despre absența afecțiunilor din corp, ci și despre o stare de bine pe care individul o percepe¹⁶⁵. Din acest motiv, indicatorii pe care i-am selectat completează informațiile obiective despre bolile bucureștenilor, stil de viață și consum sau infrastructura medicală, cu percepții individuale subiective legate de starea de sănătate, pentru a contextualiza dinamica sănătății populației Capitalei.

STAREA GENERALĂ DE SĂNĂTATE

În general, starea sănătății fizice auto-evaluate a locuitorilor Bucureștiului pare să fie bună. La nivelul anului 2013, 77% dintre cei care au completat chestionarele propuse de Cartografierea Socială a Bucureștiului au declarat că au o stare generală de sănătate fizică bună sau foarte bună¹⁶⁶.

Un alt indicator universal care dă o imagine a evoluției sănătății unei zone este durata medie de viață; aceasta nu a variat foarte mult în ultimii trei ani, conform datelor INS¹⁶⁷. În 2013, durata medie de viață a bucureșteanului era de 77,54 ani, în 2014 locuitorii trăiau în medie 77,86 ani, iar în 2015 indicatorul a scăzut ușor, ajungând la 77,81 ani. Totuși, este important de menționat că, în cazul în care este luat în considerare un interval mult mai larg, durata medie de viață în București a crescut simțitor; astfel, în 1990, indicatorul avea valoarea 70,4 ani.

NAȘTERI ȘI DECESE

Pentru București nu există indicatori care să măsoare unele fenomene legate de natalitate, precum rata nașterilor cu greutate scăzută. Din acest motiv, singurele cifre identificate contorizează indicatorii doar la nivel național. Datele primite de la Asociația Română de Neonatologie indică, pentru anul 2015, la nivelul întregii țări, un număr de 15.223 copii născuți cu greutatea scăzută¹⁶⁸ și o rată de 11% a nașterilor premature¹⁶⁹. Primul indicator adună totalitatea nou-născuților din anul luat în calcul care s-au născut cu o greutate mai mică de 2,5 kg, indiferent de momentul nașterii. Rata nașterilor premature, în creștere față de 2014 cu 10%, se referă la procentul copiilor născuți mai devreme de 9 luni din totalitatea nou-născuților din anul respectiv.

Conform datelor obținute de la INS¹⁷⁰, în 2013 s-au născut 549 de copii ai căror mame aveau o vârstă cuprinsă între 15-19 ani; în 2014 numărul scăzuse la 494, pentru a reveni la o valoare mai mare, de 513, în 2015. Alte date legate de natalitatea bucureșteană se referă la numărul de gravide luate în evidență în cursul anului. Conform Institutului Național de Sănătate Publică, acesta a scăzut din 2014, când 10.273 femei au fost luate în evidență, până în 2015, când numărul lor a ajuns la 10.172¹⁷¹.

Numărul deceselor înainte de a împlini un an a scăzut constant în București între 2013 și 2015¹⁷². În primul an de analiză, 104 nou-născuți au decedat în București, în 2014 numărul acestora a scăzut la 94, iar în 2015 la 91. Un alt indicator legat de mortalitatea infantilă este numărul celor născuți morți¹⁷³; în acest caz nu există o tendință clară a fluctuației indicatorului în ultimii trei ani; acesta a crescut din 2013 (36 persoane) până în 2014 (60 persoane), pentru a scădea la 53 de persoane în 2015.

O evoluție asemănătoare are și rata natalității bucureștene¹⁷⁴; aceasta avea, în 2013, valoarea de 9,4 născuți vii la 1.000 de locuitori, în 2014 numărul lor scădea la 8,9, pentru a crește ușor în 2015 la 9,1. Sporul natural la nivelul capitalei este negativ în toți anii urmăriți¹⁷⁵; populația Capitalei a scăzut, în 2013, cu 813 persoane, în 2014 cu 2.537 persoane, iar în 2015 cu 2.990 persoane. Scăderea poate fi cauzată și de migrația internă a unor locuitori ai Capitalei în zonele rezidențiale construite în localitățile din jurul orașului. Totuși, se remarcă o rată a mortalității în creștere¹⁷⁶ de la 9,8 decedați la 1.000 de locuitori în 2013, la 10,1 în 2014 și 10,6 în 2015.

INFRASTRUCTURĂ MEDICALĂ

O altă categorie de indicatori care măsoară starea de sănătate la nivelul Bucureștiului se referă la numărul de medici care activau la nivelul Capitalei. Astfel, în București, în anul 2015, la fiecare 100.000 de locuitori există 654 de medici, 90,7 medici de familie și 563,3 medici specialiști¹⁷⁷. Adițional, din datele oferite de INS, au fost identificate 1.355 de cabinete medicale de familie dintre care două sunt de stat, restul fiind în proprietate privată¹⁷⁸.

Numărul total al medicilor este într-o creștere constantă în ultimii ani. Conform datelor INS, în 2013 în București lucrau 11.488 de medici, în 2014 11.904, pentru ca numărul lor să ajungă, în 2015, la 12.092¹⁷⁹. Pe de altă parte, în același interval, numărul medicilor de familie a scăzut ușor; în 2013 în Capitală lucrau 1.735 medici de familie, în 2014 1.698, iar în 2015 numărul acestora a ajuns la 1.677 cadre medicale¹⁸⁰. Numărul persoanelor care nu au deloc acces la un medic de familie a fost stabilit din declarațiile respondenților care au participat la cercetarea Cartografierea Socială a Bucureștiului, organizată de Departamentul de Sociologie al SNSPA în anul 2013; din răspunsurile primite în cadrul anchetei a reieșit că 4% din locuitorii capitalei nu beneficiază de serviciile unui medic de familie¹⁸¹.

INS măsoară și numărul de medici stomatologi pentru populația Bucureștiului¹⁸²; acest indicator este într-o creștere constantă în perioada urmărită. În 2013, la nivelul Capitalei existau 2.511 astfel de medici, în 2014 numărul lor crescuse la 2.668, pentru a ajunge, în 2015, la 2.680. Numărul paturilor din unitățile sanitare bucureștene se păstrează oarecum constant în perioada analizată¹⁸³; în 2013, bucureștenii aveau la dispoziție 21.259 de astfel de locuri; în 2014, numărul lor scade ușor la 21.174 pentru a crește relativ la 21.965 în 2015. Totuși nu există date
referitoare la dinamica indicatorului pe tipuri de unități sanitare.

În anul 2013, în Capitală au fost găzduiți, în creșele autorizate, 3.202 copii¹⁸⁴. Din păcate, INS nu prezintă date din alți ani pentru a putea analiza dinamica indicatorului.

INCIDENȚA BOLILOR

Datele obținute de la Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) în legătură cu incidența obezității în rândul cetățenilor Municipiului București, la nivelul orașului, în anul 2015, a fost identificată o incidență a obezității pentru persoanele cu vârsta de peste 20 de ani de 176 bolnavi la 100.000 de locuitori; în ceea ce îi privește pe tinerii cu  ârsta sub 20 de ani, incidența obezității a fost stabilită la 140,9 persoane diagnosticate la 100.000 de locuitori¹⁸⁵.

Datele disponibile din rapoartele INSP¹⁸⁶ prezintă incidența altor boli la nivelul Capitalei pentru anii 2014 și 2015. Astfel, numărul persoanelor suferinde de diferite forme de TBC a scăzut ușor de la 1.100 la 1070. Numărul celor care suferă de diabet zaharat a crescut simțitor, în schimb, în perioada menționată, de la 113.532 la 147.081. Conform INSP, în București, la nivelul anului 2015, incidența diabetului zaharat la nivelul întregii populații a fost de 506,7 la 100.000 de locuitori¹⁸⁷. La fel se întâmplă și în cazul bolnavilor de cancer; numărul persoanelor diagnosticate cu această boală a crescut de la 40.704 la 41.066 în 2015.

În fine, numărul persoanelor care suferă de diferite forme de afecțiuni psihice a scăzut de la 148.577 la 140.643 între 2014 și 2015. Indicatorii care măsoară sănătatea mentală auto-evaluată a populației bucureștene lipsesc din statisticile oficialelegate de starea de sănătate a Capitalei. Singurul indicator care se referă la starea psihică a populației Capitalei a fost identificat în aceeași Cartografiere a Bucureștiului; aici, 51% din respondenți au declarat că, în ultimele 12 luni, s-au simțit triști, deprimați sau fără chef de viață¹⁸⁸.

STIL DE VIAȚĂ

Rata fumatului a fost identificată doar la nivelul anului 2011, într-o cercetare a Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din București. Studiul oferă date la nivelul regiunii București-Ilfov. Datele extrase din cercetarea Institutului stabilesc o rată a fumatului a persoanelor care au fumat zilnic în ultimele 30 de zile de 32,4%; în plus, din totalitatea populației, 6,8% declară în aceeași cercetare că, în ultimele 30 de zile, au fumat mai mult de un pachet de țigări pe zi¹⁸⁹.

Rata alcoolismului pentru persoanele cu vârste mai mari de 12 ani nu a putut fi identificată; în schimb, la nivelul Capitalei conform datelor publice ale INS, cantitatea medie de alcool cumpărată de un locuitor într-o lună a fost de 1,62 litri¹⁹⁰. Indicatorul se referă la consumul de vin (0,34 litri), bere (1,23 litri), țuică și rachiuri naturale (0,032 litri). La nivel național, dimensiunea indicatorului este printre cele mai ridicate, prin comparație cu celelalt regiuni de dezvoltare; astfel, în medie în regiunea Nord-Est media este de 1,52 litri, în Sud-Est 1,35 litri, în Sud-Muntenia 1,34 litri, în Sud-Vest Oltenia 1,46 litri, în Vest 1,22 litri, în Nord-Vest 1,39 litri, iar în Centru – 1,67 litri.

CONSUMUL UNOR CATEGORII DE ALIMENTE

Din datele provenite de la INS, la nivelul orașului, în 2015, cantitatea medie de fructe cumpărată de o persoană a fost de 4,02 kg¹⁹¹. Valoarea este mult superioară mediilor celorlalte regiuni. În Centru, regiunea cu cea mai mare valoare a indicatorului, aceasta este 3,2 kg de fructe cumpărare în medie, de un locuitor, în 2015. La fel se întâmplă și în cazul legumelor. Bucureșteanul a cumpărat, în 2015, 6,69 kg legume și conserve din legume; prin comparație, fiecare locuitor din Est, regiunea cu cel mai mare nivel al indicatorului, a cumpărat în medie 5,2 kg de legume pe parcursul anului 2015.

TIMPUL DEDICAT ACTIVITĂȚII FIZICE

A fost un alt indicator urmărit de Cartografierea Socială a Bucureștiului în 2013. Din totalul respondenților, 52% au declarat că practică diverse forme de sport sau activitate fizică de cel puțin câteva ori pe săptămână¹⁹².

NUMĂRUL PERSOANELOR VACCINATE

Nu este cunoscut la nivelul orașului, dar nici la nivel național din cauza lipsei obligativității vaccinării în România. Vaccinarea poate fi refuzată de părinți; din datele obținute de la Ministerul Sănătății reiese că numărul persoanelor vaccinate împotriva diferitelor categorii de boli nu este cunoscut la nivel local.