DATELE REFERITOARE LA MUNCĂ oferă o imagine mai profundă asupra situației din oraș decât în cazul altor indicatori. Singurele lipsuri pe care le-am identificat în cadrul acestei categorii se referă la relația dintre bucureștean și timpul dedicat muncii.

Considerăm că acești indicatori sunt importanți în contextul creșterii eterogenității formelor de muncă într-un oraș cu o economie dinamică, dar și pentru o mai bună înțelegere a legăturilor dintre muncă și veniturile orașului. De asemenea, considerăm utilă și monitorizarea formelor de muncă desfășurate de locuitorii Bucureștiului.

LOCURI DE MUNCĂ

Resursa de muncă (acea categorie de populație care are capacități fizice și intelectuale care să-i permită să desfășoare
o activitate economică)⁵⁹ număra, în 2013, 1.279.200 persoane. Aceasta scade ușor în următorii ani, până la 1.252.500 persoane în 2014 și 1.234.000 persoane în anul 2015. În aceste condiții, rata de ocupare a resurselor de muncă⁶⁰ crește în mod constant: în 2013 indicatorul atingea 85,3%, în 2014 – 86,5%, iar în 2015 – 89,1%.

Datele INS sunt împărțite și pe vârste. În cazul celor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani⁶¹, rata de ocupare a fost de 23,2% în 2015 în București și Ilfov. Fluctuațiile sunt destul de mari de la un an la altul: în 2013 munceau 21,2% dintre tinerii cu aceste vârste, iar în anul următor – 19,4% dintre ei. Fluctuații se înregistrează și pentru categoria de vârstă 25-34 de ani ⁶²: în 2013 rata lor de angajare era de 79,8%, în 2014 de 83,1% și ajunge la 80,9% în 2015. Rata de angajare a persoanelor cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani a fost de 66,2% la nivelul anului 2015. Nivelul de angajare al persoanelor cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani a crescut la nivelul Muncipiului București cu 2,5% în 2015, prin comparație cu anul precedent⁶³.

Conform datelor Institutului Național de Statistică, la nivelul întregului oraș, populația ocupată a fost, în 2015, de 1.099.600 persoane⁶⁴. Numărul celor angajați a fost relativ constant în ultimii ani: de la 1.090.000 persoane în 2013 a scăzut ușor până la 1.083.600 persoane în 2014. În aceeași perioadă, numărul mediu al salariaților⁶⁵ a crescut constant: de la 811.506 în 2013, la 824.356 în 2014 și 850.045 în 2015. În același timp se observă o creștere constantă a pieței locurilor de muncă la nivelul regiunii; rata locurilor de muncă vacante a fost de 0,8% în 2013, de 0,9% în 2014 pentru a atinge nivelul de 1,2% în 2015.

În ultimii ani, rata șomajului a fost relativ constantă în Capitală. În 2013 și 2014 aceasta a fost de 2%, pentru a scădea la 1,9% în 2015⁶⁶. Statisticile arată că, în octombrie 2016, erau înregistrate 18.936 de persoane care nu aveau un loc de muncă legal⁶⁷; dintre acestea, 15.518 cetățeni nu primeau niciun fel de indemnizație care să compenseze lipsa veniturilor.

În ceea ce privește numărul de șomeri înregistrați în București la finalul fiecărui an⁶⁸, numerele au fluctuat ușor: dacă în 2013 erau înregistrați 22.070 șomeri, în anul următor 21.662 persoane se regăseau în această categorie, în 2015 numărul lor se redusese la 20.847, iar la sfârșitul anului trecut – până la 18.619. Cheltuielile anuale cu protecția socială a șomerilor au scăzut la rândul lor de la 201.967.279 lei în 2013, la 166.878.419 lei în 2014 ajungând, în 2015, la 147.344.082 lei.

CÂȘTIGURI ȘI VENITURI

Veniturile salariale ale bucureștenilor au crescut de la an la an: dacă salariul mediu lunar net pentru București era de
2.304 lei în 2013, în 2014 suma crescuse la 2.441 lei, apoi 2.696 lei în 2015⁶⁹. Diferența față de restul țării era semnificativă: în 2015, salariul nominal mediu net lunar din România era de 1.859 lei.

Veniturile totale medii lunare pe gospodărie⁷⁰ s-au îmbunătățit constant la nivelul Capitalei; astfel, dacă în 2013 o gospodărie dispunea, în medie, de 3.327,46 lei, în 2014 suma a crescut la 3.420,17 lei și a ajuns, în 2015, la 3.671,6 lei.

Și cheltuielile totale medii pe gospodărie urmăreau aceeași tendință crescătoare; în 2013 o gospodărie bucureșteană
cheltuia 2.817,54 lei în fiecare lună, în 2014 – 2.908,32 lei, iar în 2015 suma cheltuită ajungea la 3.020,21 lei. O comparație între venituri și cheltuieli arată că sumele economisite au fost oarecum constante. Deși datele prezentate de INS nu includ sumele respective, considerăm că înțelegerea distribuției lor ar fi utilă pentru a înțelege gradul de educație financiară a bucureștenilor. Numărul bucureștenilor care nu câștigă îndeajuns pentru a-și plăti cheltuielile minime necesare unui trai decent a scăzut în mod constant.

INS calculează, pe baza a două definiții diferite, rata deprivării materiale și rata sărăciei în comunitate. Cele două tipuri de date sunt contradictorii. Înțelegerea noastră este că rata deprivării materiale se regăsește la un nivel al veniturilor mai ridicat decât rata sărăciei, fapt evidențiat și de procentele foarte diferite din populație încadrate. În lipsa unui criteriu solid de selecție, prezentăm în continuare ambii indicatori. Astfel, rata deprivării materiale severe⁷¹ calculate de INS a fost în 2015 de 13,7% în rândul locuitorilor regiunii București-Ilfov⁷². Numărul locuitorilor din regiune aflați în această situație a scăzut constant în ultimii ani; procentul a fost de 27,3% în 2013, iar în 2014 – de 19,8%. Și riscul de sărăcie sau excluziune socială⁷³ a scăzut de la 30,7% în 2013 la 20,5% în 2015⁷⁴.

Chiar dacă cifrele sunt în scădere, nivelul sărăciei rămâne semnificativ în București: unul din cinci bucureșteni se află în risc de sărăcie sau excluziune socială. Rata sărăciei relative la nivelul regiunii București-Ilfov⁷⁵ ilustrează această situație: a crescut în ultimii ani de la 4,1%, la 4,8% în 2014 și 5,9% în 2015.

Un indicator interesant este rata persoanelor sub 60 de ani din gospodăriile cu o intensitate foarte redusă a muncii (adică gospodăriile în care adulții în vârstă aptă de muncă au activități ce reprezintă mai puțin de 20% din potențialul lor de muncă din ultimul an – conform definiției INS). Procentul era de 6,7% la nivelul regiunii de dezvoltare în 2015⁷⁶. Valoarea indicatorului a crescut în ultimii ani; dacă în 2013 aceasta era de 3,7%, în 2014 ea ajunsese deja la 5,5%.

Principalii indicatori legați de pensii au avut evoluții diferite. Astfel, numărul mediu al pensionarilor care beneficiau de asigurări sociale de la stat⁷⁷ a variat de la 486.150 de persoane în 2013 la 485.534 în 2014 și 486.019 în 2015. În aceeași perioadă, pensia medie lunară provenită din asigurările sociale de stat⁷⁸ a crescut constant: dacă în 2013 un pensionar câștiga în medie 1.022 lei pe lună, în 2014 venitul crescuse la 1.068 lei și atingea nivelul de 1.122 lei pe lună în 2015. În 2016, indicatorul a ajuns la nivelul de 1.181 lei.