Credit foto: Grupul de inițiativă civică Cișmigiu la un atelier de peisagistică.
Primele inițiative civice, de tipul grupurilor de inițiativă locală, au apărut prin intermediul Parlamentului României, prin susținerea Băncii Mondiale, care a votat formarea Fondului Român de Dezvoltare Socială în 1998. Acesta s-a adresat în principal comunităților sărace, din mediul rural sau din zone miniere. Două fundații germane – FES și AUPG – au sprijinit formarea de grupuri de inițiativă în 40 de localități din România. Fundația PACT a derulat un proiect similar în mediul rural. Fundația Ce-Re a fost prima care a dezvoltat proiecte de activare comunitară în București, ajutând la formarea Grupurilor în cartierul Lacul Tei, Favorit și Pantelimon. Aceasta a avut un rol esențial în inițiere, dezvoltarea și extindere grupurilor de inițiativă din București.
Povestea succesului primului grup de inițiativă locală din cartierul Tei a încurajat mai multe persoane să formeze grupuri pentru a rezolva anumite probleme/situații din cartierele lor. Grupul din Prelungirea Ghencea a încurajat proiecte similare în Domnești și în alte cartiere nou formate din jurul Bucureștiului care se confruntă cu probleme similare.
Grupurile de inițiativă locală/civică apar ca o reacție la acțiunile sau non-acțiunile autorităților statului față de spațiul public. Fie că este vorba despre neglijență – lipsa trotuarelor, parcuri inadecvate, sau privatizarea spațiului public – retrocedări a unor suprafețe din parcuri – acestea creează o reacție în spațiul public. Astfel, pe de o parte grupurile au acțiuni de combatere cum ar fi proteste împotriva retrocedărilor unor hectare importante din parcurile din cartierele lor sau te atragere a atenției asupra unor probleme cum ar fi lipsa trotuarele sau a locurilor de parcare, semnalate tot prin mișcări de protest. Pe de altă parte, grupurile pot avea și acțiuni culturale sau comunitare, cum ar fi proiecțiile de filme din parcul Tei sau atelierele de apicultură din parcul Cișmigiu.
Relația cu autoritățile este foarte importantă pentru grupurile de inițiativă locală deoarece doar prin intermediul lor pot face activități. Grupurile apelează la întâlniri cu persoanele aflate în funcții de conducere, proteste sau petiții pentru a convinge autoritățile să reacționeze.
Mediul principal de comunicare este cel online, în special principal prin grupurile formate pe platforma Facebook. De cele mai multe ori există un grup format din patru-cinci persoane care este mai activ și se ocupă de coordonarea principalelor activități, acestora li se alătură în funcție de tipul de acțiuni și alte persoane. Un număr mai mic în cazul acțiunilor culturale (60-80 de voluntari) și comunitari și un număr mai mare în cazul acțiunilor de protest (100-peste 1.000 de participanți).
IMPLICARE COMUNITARĂ – Factori declanșatori
Andra a decis să se implice prin 2012-2013, deoarece rețeaua de apă și canalizare din zona în care locuia nu mai făcea față, se construise foarte mult. O dată pe lună era avarie și se oprea apa. Andra povestește cum apa s-a oprit fix în noaptea de Revelion și au intrat mai mulți oameni supărați pe Facebook și au făcut reclamații la Apa Nova. „Am intrat pe pagina de Facebook Apa Nova și acolo am reclamat: «Uitați, nu se poate ca în noaptea de Revelion să se întâmple așa ceva. Noi v-am spus de atâtea ori că sunt probleme și nu ați făcut nimic. Înlocuiți rețeaua!» Și am văzut că mai multe persoane reclamau aceeași situație din Prelungirea Ghencea. Și am zis «a, înseamnă că ăștia-s vecinii mei, hai să îi contactez.»”
În urma acelui moment, au creat pagina de Facebook a grupului. În ianuarie 2013, au depus o petiție colectivă ce conținea aproape 300 de semnături (strânse din ușă în ușă) la Apa Nova și în vara următoare au venit să înlocuiască rețeaua și de atunci nu mai sunt probleme. Apoi, când au văzut că a mers și-au propus să rezolve problema cu strada, care avea doar două benzi și nu mai făcea față mașinilor. Strada trebuia lărgită de Primăria Capitalei. Nu avea trotuare, nu avea stații de RATB, autobuzele opreau în noroi, unde era un stâlp care marca stația. „Era așa, un fel de No man’s land.”
Traian a început în 2012 să devină interesat de problemele comunității când au fost retrocedate 12 hectare din parcul IOR într-un mod pe care acesta îl consideră „foarte, foarte dubios, cu foarte multe semne de întrebare. (…) Au împânzit parcul cu niște construcții foarte mari, metalice, în care au băgat foarte mulți bani, pe care scria «zonă retrocedată de către Videanu»”.
Alexandru povestește cum implicarea alături de Grupul de Inițiativă Civică Lacul Tei l-au determinat să se construiască un grup în cartierul unde locuia: „Cumva, eu sunt unul dintre factori pentru că am lucrat ca arhitect pentru proiecte pe care le-am desfășurat împreună cu Grupul de Inițiativă Civică Lacul Tei, care e cel mai vechi grup din București. Și pentru ei am făcut de la mobilier comunitar în Parcul Circului până am ajuns să le construim un fel de centru comunitar și asta într-o relație foarte frumoasă, care a evoluat pe o durată de mai mult de trei ani de zile.”
Loredana face voluntariat în diverse organizații, inclusiv CERE, unde lucrează din 2009. Atunci și-au dat seama că în București și, de fapt, în toată România, participarea publică este destul de redusă. Oamenii se implicau în grupuri formale, dar nu existau grupuri civice sau de cetățeni. Cu sprijinul unor consultanți americani au început un program de organizare comunitară. În paralel, au continuat să sprijine ONG-uri și cetățeni. Și-au definitivat programul și au căpătat experiență în ultimii ani lucrând și cu cetățeni simpli, și cu grupuri civice, și cu ONG-uri, și cu coaliții, când vor să influențeze o decizie publică.
Intervenția lor vine pe două planuri: lucrează cu grupuri civice și cu organizații pe structură/cadru de lucru/principii/valori, nu doar pe campania lor, astfel încât să le ajute să ajungă să lucreze independent, fără ajutorul lor. Mai există și situații în care oamenii vor să lucreze doar pe o problemă anume și după ce o rezolvă nu vor să rămână ca grup (de exemplu când se luptă cu o clădire ilegală). În aceste cazuri nu se implică și în dezvoltarea grupului.
EFECTE
Bogdan crede că a învățat foarte multe lucruri prin activitatea de organizator comunitar. În primul rând, este foarte important ca oamenii să fie ascultați, ca ideile lor să fie în prim plan. În al doilea rând, a învățat că nu trebuie să se ocupe el de lucrurile de care ar trebui să se ocupe ei, argumentând că asta e regula asta de aur în organizare comunitară – never do for the others, what they can do for themselves. Mai trebuie să ai multă răbdare, concentrare asupra procesului și mai puțin asupra rezultatele. Importantă este dinamica grupului: „oamenii nu sunt roboti, sunt oameni, de vârste diferite, au valori diferite, au preocupări diferite și e clar că apar și tot felul de neînțelegeri și trebuie să vezi cum reușești să le depășești. Lui Bogdan îi place foarte mult să lucreze cu oamenii, pentru că „am asa o lejeritate să vorbesc cu ei și în general cu oricine, nu am trac, nu ma sinchisesc când ma întâlnesc cu cineva nou. Mai ales că „succesul grupurilor ăstora constă în faptul mereu, mereu să ai oameni noi, să aduci un suflu nou de energie pentru că oamenii și obosesc”.
Pentru Cristina cea mai mare reușită este că au demonstrat că se poate. La început (2010), când făcea interviuri din ușă în ușă, oamenii erau foarte sceptici. “Puișor, când eram și eu de vârsta ta credeam și eu că se poate, dar acum știu că nu se poate. Puișor, vă pierdeți timpul. Măi copii, ce căutați voi aici, ar trebui să fiți la școală. Vă plătesc pe voi sau ce faceți pe gratis asta. Dar cu cine sunteți, sunteți ai lui Băsescu? Ai cui sunteți. Oricum n-o să se schimbe nimic, oricum nimic nu merge.” Acum spune că nu se mai întâlnesc cu acest tip de discurs și i se pare o mare realizare, dar o pune și pe seama situației din ultimii ani, cu toate protestele care au avut loc. Consideră că s-au creat niște povești de succes, din care lumea poate învăța. Au și o hartă a victoriilor civice. O mare realizare e că grupurile există. Oamenii se află lucruri de bază (unde e primăria, când sunt ședințele de consiliu. Primăria află că există oameni care sunt cu ochii pe ei și unele primării chiar s-au mai deschis în urma cererilor din partea grupurilor.
Din lucrul cu oamenii a învățat că procesele sunt foarte imprevizibile și că este cel mai bine să le lase să se dezvolte organic, chiar dacă au nevoie de puțin ghidaj, ca să simtă oamenii că este procesul lor. A învățat să își facă așteptări realiste, să estimeze bine în cât timp se poate întâmpla un lucru, să aibă răbdare, să observe micile schimbări de atitudine, să sărbătorească victoriile, să comunice cu tot felul de oameni, ce fel de întrebări să pună, cum să le pună, cum să îi ajute pe oameni să ajungă la răspuns în loc să le zică ea răspunsul etc. Ea crede că implicarea oamenilor crește. Pe unii îi motivează furia, nevoia de apartenență, nevoia de utilitate, frustrarea, alții se plictisesc. Sunt tot felul de motivații, nu e un răspuns universal. Trecând peste problema comună pe care vor să o rezolve, oamenii au și nevoi/satisfacții personale pentru care vin și participă în grupuri. Unii vin pentru că se simt singuri și vor să își facă prieteni, unii vin pentru că se simt bine că sunt specialiști, unii vin pentru că le place să vorbească.
Andra este de părere că reușitele grupului din Prelungirea Ghencea sunt schimbarea rețelei de apă și apariția trotuarelor provizorii. Dar și faptul că se discută despre „zona asta nenorocită și că multă lume a auzit de problemele din Prelungirea Ghencea și că acolo trebuie făcute o stradă și un pasaj. Adică și aducerea subiectului în atenția publică contează. Pentru că dacă noi n-am fi zis nimic, proiectul ar fi fost mort și îngropat, nu se mai întâmpla nimic. Uite, licitația pentru pasaj s-a făcut. A durat doi ani cu contestații și reveniri și blocări, dar s-a licitat. Acum trebuie să înceapă – în toamnă cică ar începe lucrările dacă totul e în regulă. Și pentru că pasajul se face trebuie făcută și lărgirea, fiindcă pasajul are patru benzi și nu poți merge pe o strada cu două benzi, este ineficient. Și sperăm că asta va obliga și Primăria Capitalei să avanseze cu lărgirea. Și mai e ceva: tot un câștig noi credem că este și coagularea comunității, pentru că în sfârșit nu mai suntem doi nebuni care nu-s mulțumiți de noroiul prin care circulă. Suntem mai mulți și asta contribuie la presiune.”
Folosesc petiții colective pentru care strâng semnături din ușă în ușă, dar și când fac cereri în numele Asociației, postează textul pe Facebook și îi roagă și pe ceilalți să trimită în nume propriu aceeași cerere. La început când strângeau semnături pentru petiții, se duceau fiecare la vecinii lui și asta a ajutat pentru că erau recunoscuți și nu întâmpinați cu scepticism. Când au mers cei de la CERE din ușă în ușă pentru a strânge grupul din Callatis, lumea era mai sceptică. Unii credeau că vor să le vândă ceva, alții le închideau ușa în nas, unii se bucurau că s-a gândit cineva să rezolve problemele din cartier, dar ziceau că nu au ei personal timp să se implice. Doar unii s-au implicat. „E greu să îmbini voluntariatul acesta cu viața personală. De aia e bine să fie mai mulți oameni, pentru că se ajută.”
În cazul grupului din Lacul Tei revocarea HCGMB, după 4 ani, timp în care au muncit mulți oameni, este cea mai mare reușită a grupului. Le era frică să nu fie concesionat după ce s-ar fi terminat împrumutul către circ. Repararea instalației de irigare, după 8 ani, iluminatul, montarea coșurilor de gunoi, reprezintă alte probleme pe care aceștia le-au rezolvat. În plus, au reușit să ajute la realizarea unui studiu comandat de ALPAB pentru a afla de ce scade nivelul lacului.
