de Florin Ghindă
Credit foto: Tiberiu Minzu
O scriere subiectivă despre „Piața Mare” dintr-un București alternativ și impactul acesteia în modul în care ne-am raporta la comunitatea București. „Părerologie”, dar și ceva cifre din diverse rapoarte și cercetări.
Dimineață în „Piața Mare”, dintr-un București alternativ
Este ora nouă. Oamenii se bucură de plimbare și de zona verde din Piața Palatului. Calea Victoriei a luat o pauză din curgerea sa între clădirile emblematice și așteptă cuminte la semaforul verde pentru pietoni. Sufletul nobil al orașului a inspirat Bucureștiul pentru un alt stil de viață în Capitală. Orașul a redus puțin tempo-ul și a crescut bucuria de a aparține unui loc. Copiii și bunicii sunt veseli pe gazonul verde din fața Ateneului, cândva o parcare ticsită. Cafeaua are gust bun pe terasa cu vedere la BCU, în vreme ce ceasul de la Palat cântă cu putere să-și anunțe vremurile.
Inspirat de povestea plină de futurism a Eclipsei de Soare din 2081 m-am gândit că puțină visare despre un București ceva mai relaxat și mai comunitar nu strică…
Din 2006, de când m-am mutat în București din Timișoara, duc lipsa unui spațiu care să coaguleze orașul și al cărui ritm să pot să îl simt ca în Piața Unirii din Timișoara. Vizitez din plin parcurile din Capitală, mă bucur de străzile pietonale din Centrul Istoric, admir cafenele din zonele boeme ale orașului, dar PIAȚA despre care scriu aici lipsește în București. Despre această mare piață pietonală o să scriu câteva rânduri subiective, dar pigmentate și cu câteva cifre din diverse surse și rapoarte.
Calitatea vieții
Unele orașe o fac mai bine. Istoric, cultural, piața Unirii din Timișoara sau Piața Mare din Sibiu ori piața Sfatului din Brașov au fost și sunt magnet pentru oraș, pentru tineri și vârstnici deopotrivă. Piețele respective aduc oamenii împreună și astfel lumea se bucură de apartenența la cetate. Evident asta te face și să fii mai prezent și interesat și de treburile cetății în așa fel încât să ai o calitate a vieții crescută pentru tine și pentru cei asemănători ție.
Iată un fragment din concluzile raportului “ ORAȘE MAGNET Migrație și navetism în România” despre calitatea vieții:
Deși calitatea vieții este un aspect pe care multe administrații locale nu își permit să îl ia în considerare, numeroase persoane țin cont de acesta, în special persoanele cele mai calificate, care sunt cele mai mobile și care pot opta pentru numeroase alte orașe. Orașele cu societate civilă activă, cu viață de noapte atractivă și cu numeroase posibilități de petrecere a timpului liber vor consemna, în general, evoluții mai favorabile decât orașele care nu oferă astfel de avantaje. Pentru majoritatea oamenilor, calitatea vieții înseamnă ocazia de a întâlni și a interacționa cu alți oameni asemănători lor.
Raportul pe fericire, blue zones și legătura cu trăitul frumos
Știm că nu stăm fantastic la capitolul fericire, noi românii, aspect evidențiat și în topul World Hapiness Report 2017 . Daniel David, autorul studiului „Psihologia Poporului Român”, ne spune că suntem destul de puțin interesați de binele comunității în care trăim. Ne interesează propria persoană și familia din jurul nostru, aspect ce generează multe concluzii despre felul nostru de a trăi din partea sociologilor și psihologilor. Citește aici.
„Părerologii” ca mine au citit și despre Blue Zones, harta locurilor (!) în care oamenii uită să mai moară, se bucură de viață peste media globală sau regională. Câteva ingrediente prezente la mai multe astfel de comunități sunt: lipsa fumatului, activitate fizică, viață socială activă, bucuria familiei și mâncare mai mult pe bază de plante. Oare spațiile pietonale dintr-un oraș pot coagula viața socială a comunității respective?
Avem ceva important în comportamentul nostru: spirit gregar, adunarea în jurul unei mese copioase sau la spartul semințelor la radio șanț. Tot Daniel David afirmă că românii au spirit gregar și mai spune că suntem calzi în relațiile interpersonale.
Desigur, avem și multe alte comportamente cu care nu tocmai ne mândrim… Citește opinia lui Daniel David, autorul studiului “Psihologia Poporului Român”, aici.
Care e legătura între spațiu și trăitul frumos? Este adevărat că fiecare dintre noi avem propriile spații, piețe publice fie că este vorba de cafeneaua preferată, un parc sau vreo străduță cu case colorate. Studiul disponibil aici relevă faptul că avem tendința să vorbim de bine despre „locurile noastre”, în vreme ce subevaluăm celelalte arii și locuri din oraș. Capra mea este mai frumoasă decât a vecinului…
Bucureștenii au o relație complicată cu orașul lor. Într-o cartografiere socială a orașului231, realizată în 2010 de către o echipă a Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, arăta că 71% dintre bucureșteni aveau o percepție negativă asupra evoluției orașului, oamenii tind să se lege afectiv de bucata lor de oraș, oricât de hulită ar fi ea de restul lumii. „În general se remarcă o topofobie a locului propriu. De cele mai multe ori propriul cartier este văzut mult mai bine decât credem că este văzut de ceilalți. Acest lucru se întâmplă din simplul sentiment de apartenență al omului, de unde a apărut sintagma «nicăieri nu-i ca acasă»”232.
Citind raportul „București. Pulsul Comunității 2017” disponibil aici găsesc analizele realizate asupra tipurilor de deplasări din București care indică faptul că numărul de deplasări pietonale tinde să fie egalat de cel cu autoturismul personal. Scopul celor mai numeroase deplasări pietonale în București sunt cumpărăturile (32% din totalul deplasărilor) şi însoțirea copiilor (37%) potrivit studiului citat aici.
Banii
Să ne înțelegem clar. Nu este vorba numai de bani. Bucureștiul depășește chiar și economiile unor state (exemple, Slovenia, Luxemburg sau Croația, potrivit unui studiu al Băncii Mondiale), iar la capitolul orașe Bucureștiul are un PIB/locuitor (ajustat după puterea de cumpărare) peste Berlin! Aici imaginea și detaliile.
Ideea nu este deloc nouă, căci au fost multe litere în presă despre transformarea Pieței Revoluției
Proiectul TUB modificat parțial este parte a planurilor orașului, presupunea legarea Muzeul Naţional de Artă Contemporană cu centrul Capitalei prin Parcul Izvor, pe strada Brezoianu, Lutherană, Piaţa Amzei, ajunge la Grădina Icoanei prin strada Verona apoi se întoarce la Piaţa Revoluţiei. De aici, merge pe strada Academiei, prin Centrul Istoric, Piaţa Unirii si de acolo spre Piaţa de Flori. (vezi aici un articol de pe hotnews.ro) sustinuță și de intenția Arhitectului Șef din perioada Oprescu. Și în Second Life Piața Ateneului arată într-un mare fel…
Un exemplu excelent este transformarea centrului Vienei dintr-un spațiu aglomerat în ceea ce reprezintă azi orașul cu impact în calitatea vieții. Viena alături de Zurich este permanent în „bătălie” pentru primul loc la calitatea vieții în lume. Evident că pentru acest clasament contează mult mai multe aspecte, nu doar spațiul pietonal central. Citește aici un scurt studiu de caz despre Viena.
Poate spațiul atrage după sine și spiritul orașului…
Peste noapte (dar nu ca hoții :)) nu o să fim mai fericiți în București dacă avem o piață publică pietonală, dar este posibil ca acest tip de spațiu să reprezinte un ingredient cheie care să conteze atunci când ne referim la apartenența pentru comunitatea București sau la acele aspecte care contribuie la starea de bine și la trăitul frumos în oraș. Până atunci, eu aleg să visez optimist la un oraș care să ne bucure că îl trăim împreună.
Surse, articole, studii, cercetări utile în contextul acestui articol:
http://worldhappiness.report/wp-content/uploads/sites/2/2017/03/HR17.pdf
https://www.bluezones.com/wp-content/uploads/2011/02/Nat_Geo_Longevity.pdf
http://stirileprotv.ro/stiri/social/arhitectul-sef-al-capitalei-vrea-zone-pietonale-in-centru.html
https://vitalsigns.ro/bucuresti.ro/economie-locala/
Pentru inspirație despre o lume realist-optimistă despre România te invit să citești o parte din cele peste 25 000 de exemple pozitive despre România încă din 2006 pe www.RomaniaPozitiva.ro
