Text de Andrei Mihail / Imagine: Valentin Boboc
Vital Signs este un proiect unic în România; nici o altă cercetare nu și-a propus adunarea unei cantități atât de mari și diverse de informație statistică. Demersul este esențial; calitatea sa principală stă în conturarea unei imagini generale a Bucureștiului care, până acum, nu exista. Datele despre oraș erau, în general, dispersate între instituțiile obligate să le raporteze, centralizările fiind limitate și decontextualizate. Vital Signs privește orașul dintr-o perspectivă holistică; temele expuse trebuie privite împreună pentru a înțelege evoluția de ansamblu a Bucureștiului.
Tocmai de aceea, Vital Signs este un instrument util tuturor celor interesați de transformările prin care trece orașul pe care îl locuim; cercetarea le este dedicată cetățenilor activi, ONG-urilor și autorităților locale care o pot folosi atât în îmbunătățirea politicilor publice destinate capitalei, cât și ca punct de pornire al altor studii care să aprofundeze zonele urmărite.
Vital Signs nu este doar un agregator al informațiilor statistice dedicate orașului, ci și un indicator a ceea ce nu știm despre București. Culegerea datelor a scos la iveală instituții ale orașului care ori adună diferit informații legate de fenomene similare, ori, pur și simplu, nu cunosc realitatea la nivel de sector sau zonă. Primăria Sectorului 5, de exemplu, nu dispune de date legate de numărul beneficiarilor de drepturi bănești din asistență socială, ceea ce reprezintă o problemă mare pentru unul dintre cele mai eterogene sectoare al orașului în ceea ce privește veniturile. Pentru un sector care adună laolaltă zone precum Cotroceni care găzduiește persoane cu venituri ridicate și Ferentari, cartier mult mai sărac, existența unui astfel de indicator este vitală pentru a înțelege problemele cărora cu toți trebuie să le facem față. Cunoașterea diferențelor locale ale diferiților indicatori este esențială pentru a înțelege fenomenele sociale cu care se confruntă diferite zone ale orașului.
Unul dintre domeniile pe care le-am urmărit a fost Sănătatea, zonă cu care m-am familiarizat în cercetările în care am lucrat în ultimii ani. Prin Vital Signs am aflat că, la nivelul anului 2013, 4% dintre bucureșteni declarau că nu au acces la medicul de familie. Informația are limitele ei atâta timp cât autoritățile nu monitorizează accesul la infrastructura de sănătate la o scară mai mare decât cea a orașului. Diferențele dintre cartiere precum cele descrise mai sus ne ajută să înțelegem particularitățile evoluției orașului și inegalitățile rezultate din procesele sociale, politice sau economice prin care acesta trece; cele mai multe date pe care le-am colectat se lovesc probleme asemănătoare.
Bucureștiul nu își cunoaște dimensiunea locală a accesului la infrastructură medicală, a comportamentului de consum sau a stilului de viață asociat sănătății. Instituțiile locale trebuie să prioritizeze descoperirea în profunzime a detaliilor fiecărei zona și a diferențelor dintre diferite părți ale orașului pentru a-și putea ținti mai bine politicile. Profunzimea cunoașterii este un semn al capacității orașului de a se înțelege și de a se adapta la transformările pe care le trăiește.